Coadă și civilizație la taxe şi impozite

0

Zilele trecute am fost să plătesc impozitul pentru locuință. Aglomerație mare de la prima oră de lucru, la coadă – oameni nerăbdători și nervoși care se împingeau ca pe vremea lui Ceaușescu atunci când se dădea carne. Nimic de zis, când vezi că înaintea ta sunt deja 30 de persoane, îți dai seama ce noroc ai avea să ajungi în fața ghișeului și să termini până la prânz. Dar nu este cazul, totul merge repede, mai ales că de cum pășești în incinta instituției ești îndrumat și ți se dă bon electronic cu care mergi în sala cu ghișee și aștepți să îți vină rândul. Poți vedea ce bon urmează și la ce birou să mergi, stai pe scaun, mai schimbi o vorbă cu vecinul de la coadă și timpul parcă trece mai repede. Și prinzi un pic de speranță văzând că totuși există civilizație și condiții pentru un trai mai bun pentru omul obișnuit. 

www.pixabay.com

Și totuși uneori apar turbulenţe; de exemplu, pe când așteptam răbdătoare în sală, remarc un domn grizonat, înalt, bine îmbrăcat și aspect de avocat, care își lasă grăbit servieta pe scaun și iese din cameră. Mă și mir cum de mai sunt oameni în București care au curajul sau nesăbuința să lase lucruri nesupravegheate în spații publice. Dar omul se întoarce în două minute și constată cu stupoare că i-a trecut rândul la coadă, îi explică agentului de pază că a ieșit doar să arunce o sticlă la gunoi. Agentul nici nu vrea să audă vreo explicație de felul acesta (probabil la câte subterfugii a văzut la viața lui în instituție, explicaţia aceasta i se pare cea mai puerilă, deși în cazul acesta era adevărată) și-i înmânează hotărât nemulțumitului un alt bon de ordine din care deduce că mai are de așteptat după alte 20 de persoane. Dar omul nu se lasă, se răstește și se plânge de lipsa de civilizație pe care el, profesor universitar – după cum anunță cu glas baritonal furios – nu o acceptă. Dar protestele lui nu impresionează nici măcar vreo băbuță dornică de senzațional, absolut nimeni nu-l bagă în seamă, așa că își reia resemnat locul la coadă. Și stau și mă întreb dacă putem accepta rigorile și faptul că uneori nu există variante, dacă putem să ne schimbăm mentalitatea, dacă suntem gata să acceptăm și alte păreri în afară de ale noastre, dacă putem să fim toleranți și eficienți totodată. Putem?

Gânduri de Monica Viericiu

Foto de la www.pixabay.com

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply