Ciuperci comestibile de pădure

1

Ioan Stănescu, Sinaia, jud. Prahova
Dragă revistă Practic Idei și dragi cititori,
Revin cu un nou articol despre descrierea principalelor specii de ciuperci de pădure comestibile.
1. Hribul cenușiu, mânătarcă. Aceste ciuperci sunt foarte bune de mâncat. Hribii sunt de două feluri: unii care apar la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie, în pădurile de deal și alții care apar în mijlocul verii sau toamna în pădurile de deal și munte. Carnea acestor ciuperci este tare, albă sau alb-gălbuie cu miros și gust foarte plăcut. La suprafață, carnea este acoperită de o membrană subțire, gălbui-cenușie care se desface cu ușurință de carne. Aceste ciuperci pot fi recoltate din mai până în octombrie. Din aceste ciuperci se pot prepara diferite conserve: aperitive, pilaf, tocană, marinată etc.
2. Gălbiorul. Aceste ciuperci au culoarea galbenă, care cuprinde pălăria și piciorul. Ele apar în luna iunie, ca urmare a ploilor calde. Se găsesc în pădurile de deal și de munte. Cresc în grupuri formate din mai multe exemplare sau în șiruri, și mai rar izolate, din iunie până în septembrie. Se pot consuma în stare proaspătă sau conservate în sare sau uscați.
3. Hulubița sau vinețelele. Este o ciupercă comună și se găsește vara și toamna prin păduri. Este frumos colorată în roșu-portocaliu, fiind foarte căutată pentru bunul său gust și se poate mânca și crudă, având o aromă plăcută. Carnea este tare, sfărâmicioasă, de culoare albă cu nuanțe gălbui. Are gust dulce și miros plăcut și se consumă în stare proaspătă.
4. Vinețica pestriță. Crește din vară până în toamnă în pădurile de foioase. Este o ciupercă bună de mâncat, în special în stare proaspătă. Se poate recunoaște după culoarea verde mai închis sau mai deschis a pălăriei. Se poate consuma în stare proaspătă.
5. Râșcovul, pâinea pădurii sau râșcovii de brad. Apare spre sfârșitul verii în toamnă, mai mult în pădurile rășinoase. Se consumă în stare proaspătă. Pălăria ciupercii este cărnoasă, la început bombată, cu marginile întoarse în jos spre picior, apoi se îndreaptă și se adâncește luând forma unei pâlnii. Carnea este tare, sfărâmicioasă, de culoare galben-portocaliu care după rupere se colorează în verde. Când pălăria este ruptă, din carne curge un suc lăptos de culoare portocalie care în contact cu aerul se înverzește. La bătrânețe râșcovii capătă pe pălărie și picior pete verzui. Se poate folosi în stare proaspătă.
6. Iuțarii, bureți iuți, buretele lăptos. Bureții dulci cresc vara și toamna prin pădurile de fag și rășinoase. Se deosebesc de râșcovii adevărați prin aceea că nu au pe suprafața pălăriei cercuri concentrice, de culoare mai închisă, iar carnea se colorează după rupere, în brun și nu în verde. Carnea este tare, sfărâmicioasă, de culoare albă sau ușor gălbuie, se colorează prin rupere în brun. Gustul și mirosul cărnii este delicios. La rupere, din carne se scurge un suc lăptos de culoare albă, cu gust dulce. Bureții dulci se pot consuma în special în stare proaspătă.
7. Ciuciuleții. Aceste ciuperci apar primăvara în lunile aprilie-mai, în urma ploilor calde. Cresc în păduri, în special în luminișuri, în livezi și pajiști, pe terenuri nisipoase. Nu rezistă mai mult de 3-4 zile de la apariție. Carnea ciupercii este albă sau ușor gălbuie, cu miros și gust foarte plăcut. Recoltarea și transportul lor trebuie făcut cu multă grijă, deoarece se sfărâmă cu multă ușurință. Se poate valorifica în stare proaspătă sau sub formă de conserve: piure, tocană sau pilaf. Atenție, înainte de preparare, ciuculeții se fierb timp de 10 minute, iar apa în care au fiert se aruncă. Această fierbere are drept scop distrugerea unei substanțe din ciuperci, care produce uneori indigestii, dureri de stomac sau chiar de vomă.
8. Zbârciogii. Apar primăvara, în lunile aprilie-mai, în pădurile rășinoase pe soluri ușoare, nisipoase sau nisipos-argiloase. Pălăria are forma unui con, de culoare brună, până la brun-negricios. Carnea ciupercii trebuie recoltată și transportată cu multă grijă, întrucât se sfărâmă. Ca și ciuciuleții, înainte de a fi gătiți, zbârciogii se fierb timp de zece minute aruncându-se apa în care au fiert.
9. Negrișorii sau buretele negru de fag. Bureții negri de fag cresc de regulă pe arborii de fag în curs de uscare, pe buștenii de fag lăsați în pădure sau lemnul provenit din pomi doborâți. Apar toamna, în lunile octombrie-noiembrie și chiar în decembrie, dacă nu este prea frig. Aceste ciuperci cresc în grupuri mari, așezate unele sub altele și nu rezistă mai mult de 2-3 zile de la apariție. Pălăria este cărnoasă, tare, netedă, de culoare brun-negricioasă sau brun-violacee. Carnea este albă, tare, cu gust și miros delicios. Piciorul ciupercii este foarte mic, în unele cazuri lipsind cu totul, întrucât pălăria ciupercii se prinde direct pe scoarța arborelui.
10. Păstrăvul de nuc sau păstrăvul de ulm. Este o ciupercă xilofagă comestibilă, care se consumă imediat întrucât devine lemnoasă. Carnea este albă, fragedă, cu miros și gust plăcut când ciuperca este tânără. La bătrânețe devine tare, lemnoasă și nu mai este bună de mâncat. Aceste ciuperci se găsesc în cantități mai mici. Sunt foarte căutate în stadiul tânăr, carnea lor fiind gustoasă și aromată. Se pot consuma proaspete.
11. Ghebele sau opințicii. Este o ciupercă comună, des întâlnită pe cioatele de stejar, fag sau brad sau chiar pe resturi de lemne. Ghebele apar toamna, în tufe mari, formate din mai multe exemplare. Se pot conserva în sare, în oțet sau uscate, fiind folosite pe timpul iernii la gătitul bucatelor sau ca salată. Fiind bogate în celuloză, digestia lor se face mai greu. Se recomandă însă ca înainte de a fi consumate sau conservate, să fie spălate și fierte timp de cinci minute în apă, în care s-a pus puțin oțet și sare. Apa în care sunt fierte ciupercile se aruncă. Carnea este albă și fragedă cu gust și miros plăcut. Se pot conservă în sare la fel ca și gălbiorii, în oțet sub formă de marinată sau se pot usca pentru iarnă.
Am căutat să descriu mai pe larg ciupercile și bureții cei mai valoroși și cei mai căutați de numeroși culegători, dat fiind faptul că unii oameni din neștiință adună și alte ciuperci asemănătoare celor bune sau mai atrăgătoare, fapt ce duce la intoxicare.
Foto: arhiva Practic

Comentarii Facebook

comentarii

Discussion1 Comment

  1. Pingback: Ciuperci beneficii | Revista Practic idei

Leave A Reply