Cascada Bigăr – loc de poveste II

0
Catiţa Petrovici
Catiţa Petrovici
Catiţa Petrovici, loc. Sviniţa, jud. Mehedinţi
Dragă redacţie,
Continui materialul început aici.
Trebuia să traversăm pârâiașul pe un „pod”, o bârnă de lemn și să urcăm spre grotă. Eu, având piciorul stâng fracturat, m-am temut să urc acolo, mai ales că acelei „scări” din lemn îi lipseau câteva trepte, uzate sau roase din cauza timpului. De aceea am rămas lângă un bătrân stejar, ale cărui rădăcini ieșiseră din pământ și se acoperiseră și ele de mușchi. Soțul meu a urcat la grotă și mi-a zis că este minunată, răcoroasă și misterioasă.
Catita Petrovici
Catita Petrovici
Doar că acolo, la cascada Bigăr, nu este nici măcar un chioșc de unde să-ți cumperi un suc, o apă sau ceva răcoritor. Noroc că acea apă de la Bigăr era potabilă, altfel nu știu cum am fi rezistat atât noi, adulții, cât și cei mici – erau câteva familii cu copiii lor acolo și cei mici se văitau de sete.
Am mers apoi la Băile Herculane, unde nu mai fusesem de peste 30 de ani (fiindcă mirosul de sulf nu-mi face bine). Am ajuns la simbolul stațiunii, statuia bătrânului Hercule. Dar ce am văzut alături, în stânga statuii, m-a îndurerat profund. O clădire seculară, unde pe vremuri era un restaurant faimos, cu o sală imensă de mese, a devenit o ruină. Vestigiile romane erau și ele uitate, în ruină. De ce nu știm să prețuim valorile de odinioară? De ce nu ne iubim altfel țara asta minunată? Mă doare nespus… Haideți să facem ceva pentru România noastră, vă rog!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply