Cârnitul viţei de vie, o tehnică importantă în viticultură

0
scissors-1168640_1920
www.pixabay.com
Niculae Vlad, Izvoru Dulce, com. Merei, jud. Buzău
Bine v-am regăsit, dragi gospodari!
Revin cu noi sfaturi despre viţa de vie.
Pentru că mă ocup cu viticultura de foarte mulţi ani, aştern pe hârtie câteva sfaturi despre lucrările de sezon în acest domeniu. Am văzut şi am înţeles că atunci când aplici tehnologia în vie aşa cum trebuie şi mai ai noroc şi de vreme bună, recolta peste aşteptări nu este o întâmplare, iar bunăstarea în podgorie se vede cu ochiul liber. Cârnitul viţei de vie este operaţia în verde prin care se îndepărtează vârful tuturor lăstarilor de pe butuc, cu rod sau fără rod. Prin aceasta se îmbunătăţeşte înscrierea celor rămaşi, se realizează o mai bună aerisire a vegetaţei şi se uşurează executarea tratamentelor (stropirilor) fito-sanitare, mărind eficacitatea lor.
Se cunoaşte că produsele folosite în combaterea mucegaiului cenuşiu şi a moliilor strugurilor nu dau rezultate satisfăcătoare decât dacă acoperă perfect boabele de strugure, deziderat îndeplinit în mare măsură şi prin executarea cârnitului. Momentul când se face cârnitul, ca şi lungimea lăstarului exprimată în număr de frunze ce se înlătură, se stabilesc în funcţie de activitatea fotosintetică a frunzelor şi vigoarea de creştere a lăstarilor. Cele mai bune rezultate se obţin când se retează vârful lăstarului cu 6-10 frunze, în momentul când creşterea lăstarului este mult încetinită, ceea ce corespunde cu intrarea strugurilor în faza de pârgă (începutul coacerii).
Dacă se execută mai devreme, la început de iulie, îndepărtarea vârfului lăstarilor cu creștere încă intensă creează condiții foarte bune pentru pornirea în creștere a mugurilor de copili aflați la subsoara frunzelor. Să nu se uite că frunzele tinere ale copililor sunt expuse atacului de mană, ceea ce presupune executarea unor stropiri în plus. În plantațiile conduse în forme joase, fără tulpină, cârnitul se execută când lăstarii au depășit sârma a treia a spalierului.
În anii cu precipitații bogate și căldură, creșterea lăstarilor fiind viguroasă, pentru a evita un cârnit prea timpuriu se preferă legarea lăstarilor în poziție orizontală pe ultima sârmă a spalierului. Practicarea cârnitului are și unele efecte favorabile asupra calității strugurilor. Astfel crește ușor conținutul boabelor în zahăr, se reduce aciditatea, boabele se colorează mai intens la soiurile cu struguri negri.
www.pixabay.com
www.pixabay.com
La soiurile cu boabe mari (Afuz Ali, Italia etc.) și în anii bogați în precipitații se remarcă o creștere a mărimii boabelor. Dacă se constată creșterea exagerat de viguroasă a lăstarilor, ce depășesc grosimea normală (diametrul 8-10 mm), se poate face un cârnit timpuriu la început de iulie, provocând pornirea copililor care în acest caz preiau puterea de creștere a lăstarului principal.
Lăstarii de grosime anormală diferențiază mai greu mugurii, iar coardele provenite din ei îngheață mai ușor peste iarnă. Folosite la tăiere în primăvara următoare drept coarde de rod, ele au prezentat o fertilitate redusă. Apariția acestor lăstari deosebit de viguroși este determinată de prezența în primul rând a unui număr redus de ochi lăsați la tăiere, când nu s-a corelat încărcătura de ochi cu vigoarea de creștere a butucilor. Cârnitul îl execut manual folosind foarfecele de vie. Vârfurile de lăstari care cad la tăiere se adună și se scot din vie. După uscare, dacă au fost puternic atacate de mană, se ard. În încheiere, vă doresc multe realizări, spor la treabă și multă răbdare!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply