Campanula isophylla

0

Eva Domokos, Cehu Silvaniei, jud. Sălaj
Dragă redacție, dragi cititori,
Am moștenit de la mama mea (Dumnezeu s-o odihnească!) o floare foarte drăgălașă, a cărei denumire nu o cunoșteam. După florile albe am botezat-o „steluța”. Am aflat recent că de fapt este Campanula isophylla.
Această floare este o plantă erbacee, cu frunze verzi în formă de inimă și flori foarte frumoase în formă de clopoței de un alb imaculat. I se mai spune „clopoțel italian”, „steaua din Bethleem”, „steaua marinarului”. Are aspect târâtor, cu tulpină erbacee. Înflorește de la începutul verii până la sfârșitul lunii septembrie, iar numărul florilor parcă depășește numărul frunzelor. Pentru o înflorire îndelungată și abundentă îndepărtez deseori florile ofilite. Astfel îi asigur și un aspect îngrijit.
Campanula iubește lumina, dar nu suportă expunerea directă la soare, din acest motiv o țin pe terasa mea orientată spre est, unde pătrunde soarele filtrat în orele către seară. Vara udarea o fac zilnic, fiind o floare căreia îi place udarea abundentă. Îi aplic îngrășământ lichid pentru plante cu flori o dată la două săptămâni, de primăvara până toamna. În perioada iernii o țin într-o cameră cu așezare către sud, unde îi asigur o temperatură minimă de 7-10 grade Celsius. Înainte de a o duce la „odihnă”, sau după terminarea înfloririi, scurtez tulpina la 10-15 cm, o curăț de frunzele ofilite, afânez pământul, ud mai rar, o dată pe săptămână, până în primăvară.
În luna aprilie îi schimb pământul cu pământ de flori amestecat cu mraniță și puțin nisip și divizez tufa, realizez astfel înmulțirea plantei. Trebuie să recunosc că nu mi-a reușit butășirea din capete de lăstar, nu știu din ce cauză, astfel aplic ca metodă de înmulțire divizarea tufei. Noile plăntuțe le țin la căldură până se prind bine, iar în luna mai o așez pe terasă, unde beneficiază de puțin soare în primele ore ale dimineții, având grijă să mențin pământul umed, mai ales în zilele caniculare. Floarea mea o țin în ghiveci, deoarece această specie nu rezistă la ger.
Are „o surioară” în grădina de flori și anume Campanula carpatica, o plantă perenă cu înălțimea de 40-50 cm, tot de culoare albă, fără să fie pretențioasă. Le iubesc pe toate, că sunt toate frumoase în felul lor și mă și relaxez ocupându-mă de ele. Succes la flori și în activitatea de zi cu zi, cu multă sănătate. Multe mulțumiri pentru articolele publicate și pentru premiul primit.
Foto: Eva Domokos

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply