Badea Cârțan, un mare patriot

0

Felicia Vanea, București
Dragi prieteni,
Badea Cârțan a fost un cioban simplu și totodată unul dintre marii noștri patrioți.
S-a născut la 24 ianuarie 1849, în satul Cârțișoara, jud. Sibiu, fiind al doilea copil din cei șapte ai lui Nicolae și Ludovica Cârțan. Azi, căsuța lui micuță, cu acoperiș de stuf poate fi vizitată și admirată. Din curtea casei se văd Munții Făgăraș, falnici, neclintiți, fru-moși, mai ales că la câțiva kilometri de muzeu începe Transfăgărășanul. Cât de fericit ar fi fost Badea Cârțan dacă ar fi existat și pe vremea lui un asemenea drum ca să treacă munții mai ușor. De la o mătușă de a sa a ascultat primele basme, legende despre cei care au trăit pe pământul Țării Făgărașului, primele sale învățături despre istorie.
Când avea 10 ani, în anul 1859, Moldova și Muntenia s-au unit sub domnia lui Cuza. În anul 1865 rămâne fără tată, iar în anul 1867 ajunge în Bărăgan. Îl va întâlni pe ciobanul intelectual, Ion Cotigă, care îl va învăța să aibă o minte capabilă și să rețină multe lucruri, informații. Cu ajutorul acestuia, Badea Cârțan a învățat să scrie și să citească destul de bine.

Badea Cartan
Foto: Felicia Vanea
Badea Cârțan reprezintă pentru noi, un simbol al unirii tuturor românilor. Este un personaj pe cât de celebru, pe atât de admirat, fiind cunoscut pentru drumurile sale făcute pe jos până la Roma. În urmă cu un secol, Badea Cârțan a ajuns să vadă Columna lui Traian, cu ochii lui, parcurgând tot drumul pe jos. A rămas să doarmă lângă acest monument. Presa italiană avea să vorbească despre el astfel: „Un dac a coborât de pe Columnă”. Cu cămașa și cușma, cu ițari și opinci, românașul din fața ochilor lor era din Țara Făgărașului și s-a dovedit a fi un mare OM, un mare patriot. I s-au făcut poze și i s-au luat interviuri. Aici a făcut senzație, a fost invitat în mediile politice, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie, prietenie, iar Duiliu Zamfirescu, secretarul nostru la Roma l-a plimbat prin tot orașul.
Gheorghe Cârțan, pe numele său adevărat, a devenit un simbol al unității noastre naționale, deoarece le-a adus conaționalilor săi multe cărți din Vechiul Regat sau străinatate. A adus timp de 30 de ani, trecând Munții Carpați, urcând și coborând, desăgi plini cu cărți românești. La vremea aceea, cartea nu era pentru toată lumea, dar Badea Cârțan a reușit să răspândească prin satele ardelenești cărți, cu un mare entuziasm și modestie. La 30 de ani se înrolează voluntar în armata română în Războiul de Independență. Din anul 1881, va fi mereu pe drumuri, ajungând astfel în Italia, Franța, Germania, Austria, Elveția, Grecia, Turcia, dar și la Ierusalim și multe locuri din țară. A dorit să călătorească pentru a vedea și cunoaște pe strămoșii poporului român, din dragoste ce avea pentru istorie.
Marele nostru patriot a fost îndrăgit și prețuit de oameni politici, de oameni de cultură, de medille patriotice din Vechiul Regat. Cel mai bine s-a simțit în Italia, spunând că Roma este mama noastră. A ajuns de trei ori la Roma. Drumurile lui pe jos au devenit legendă, fiind considerat cel mai curajos personaj al vremii. A mers pe jos 20 de zile până la Viena și 23 de zile, apoi până la Roma. În Ardeal a avut numai neplăceri din cauza autorităților, astfel încât a fost condamnat fiindcă aducea cărți românești pentru românii ardeleni, fiindcă a fost la Paris și Roma, unde a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. I-au fost confiscate multe cărți, pe care le aducea cu trudă peste munți, fiind arse, așa cum s-a întâmplat în anul 1907, la Brașov, când un număr de 76.621 de cărți românești au fost arse de poliția ungară.
Badea Cartan
Foto: Felicia Vanea
A pătimit multe Badea Cârțan, dar inima lui a fost alături de toți românii, curajul său de a aduce cărți, de a ajuta pe cât mai mulți să știe să citească, „să cunoască”, l-au înscris în sufletul poporului român. Era un om simplu, dar curajos, plin de modestie, simplitate, de o mare bunătate sufletească și totodată un înțelept fără astâmpăr, voia să știe, să cunoască, îl interesa foarte mult începutul neamului nostru și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de demnitate, de noblețe. A contribuit cu trudă la istoria țării noastre fiind însetat de cunoaștere, el nu numai că a procurat cărți din toată România, dar a și distribuit, cu desaga, cărți prin satele țării, aproximativ 200.000 de volume.
În primăvara anului 1911, Badea Cârțan este surprins de o avalanșă pe crestele munților, cu desagii plini de cărți. S-a chinuit timp de două zile să iasă din zăpadă. După acest eveniment, a rămas bolnav, slăbit. Nu a mai ajuns acasă, în satul lui drag și frumos și a fost ajutat și adăpostit de familia Lahovary, la Sinaia. Simțind că va muri, i-a rugat pe cei care l-au îngrijit să îl îngroape acolo, la Sinaia, în pământul drag, liber al țării lui, unde să aștepte împlinirea visului de o viață – întregirea neamului românesc.
Foto: Felicia Vanea

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply