„Aricii vegetali” vor puțin oțet în apă

0

Petrea Chiru, Galați
Stimată redacție,
Vă scriu despre speciile de cactuși nou intrate în colecția mea, care n-au mai apărut în revistă.
Cactușii, prezențe fascinante ale lumii vegetale, sunt originari de pe continentul american. Din Patagonia Argentinei până în Canada. Ulterior s-au răspândit în Europa, Africa și Australia. Aceste plante curioase ocupă toate formele de relief și cresc pe cele mai diferite soluri (substraturi), de la terenurile joase până la munți de 5.000 m altitudine, de la nisipuri sărace până la solurile bogate ale pădurilor tropicale. Cactaceae este una dintre cele mai bogate familii botanice având peste 4.000 de specii. Sunt, poate, cele mai nepretențioase plante, dar, ca adevărați „arici vegetali”, te obligă să umbli cu ei cu mănuși, la propriu.
Fertilizarea (cu fosfor și potasiu) este recomandată doar plantelor mature. Aceasta se face după o udare, ca nutrienții să se răspândească uniform în ghiveci. Atenție! Nu exgerați cu fertilizatul pentru că planta devine vulnerabilă la factori defavorabili, ea nefiind fortificată din cauza unei creșteri rapide.
Udatul se face seara în perioada caldă și dimineața în perioada primăverii și a toamnei. Iarna se face la amiază, sau deloc. Atenție! Apa de robinet este calcaroasă, dă o reacție bazică solului din ghiveci. Se recomandă corectarea acesteia de câteva ori pe vară cu apă ușor acidă (1 lingură de oțet alimentar la 1 l de apă). Cactușii agrează o reacție neutră spre ușor acidă. Apa de ploaie este cea mai bună.
Cactușii se înmulțesc foarte ușor prin butași de tulpină, lăsați 1-2 zile să se usuce, după care se plantează direct. Multe specii fac „pui” care au deja rădăcini. Locul cel mai bun pentru cactuși este un balcon sudic, cu soare direct și dacă este închis îi poate găzdui și iarna, ei rezistând până la 0 grade Celsius (ideal 10-13 grade Celsius). Sub moto-ul „Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.” (Rabindranath Tagore), vă prezint catușii mei cei noi:

cactus
Foto: Chiru Petrea
1. Gymnocalycium calochlorum, globulos, lăstărește bogat. Harnic la înflorit. Floare mai mică, crem-roz.
cactus
Foto: Chiru Petrea
2. Gymnocalycium quehlianum, floare mare cu baza globulară.
cactus
Foto: Chiru Petrea
3. Lobivia tiegeliana, mic, globulos, turtit, spini curbați în forma unui pieptene dublu. Harnic la înflorit, violaceu luminos.
cactus
Foto: Chiru Petrea
4. Notocactus mammulosus, globulos, verde-gri, spin tare, gălbui. Coastele au proeminențe sub formă de bărbie, numite generic mamile (latină mammilatus = cu mamele; de aici provine și denumirea de mamifer). Stigmatul este roșu-purpuriu, o plantă deosebită.
cactus
Foto: Chiru Petrea
5. Mamillaria prolifera, puzderia de flori devenite fructe roșii, alungit, foarte decorative, după cum vedeți. Deși ortografierea genului cu un singur „m” a fost stabilită la Congresul Botaniștilor de la Cambridge în 1930, încă mai întâlnesc denumirea greșită cu doi „m” (latinescul „mamilla” = neguleț; verbul „mammo” = a alăpta; Mamma = sân, mamelă).
6. Gymmocalycium mihanovichii var. melocactiformis globular, verde-gri-maro, coaste cu nervuri ascuțițe și nervuri lateral marcate. Face flori deosebite. Multă vreme n-am reușit determinarea lui.
7. Gymnocalycium baldianum, globulos turtit, verde-gri-albăstrui cu floare superbă.
8. Mamillaria boolii, cilindric, lăstarii înfloresc în anul următor plantării. Dintre cele 6 specii ale genului pe care le am, aceasta face floarea cea mai mare și mai frumoasă.
cactus
Foto: Chiru Petrea
9. Lobivia cylindrica, cilindric, scurt, gros de culoare verde închis. Face pui (lăstărește), dar cresc greu. Pe lângă partea practică și de experiență personală este de folos să adăugăm date științifice lămuritoare. Cu bine!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply