În ape cristaline – EDITORIAL

0

Aveam vreo 8 ani când tatăl meu m-a învățat să înot la ștrandul local. Țin minte și acum bucuria momentului în care am intrat prima dată fără colac în „apă adâncă”, entuziasmul primelor bătăi din picioare fără să ating fundul bazinului, prima tură fără să mă țin de bară. Senzația de libertate, de control asupra apei necunoscute, de independență. De atunci, pentru mine nu a existat vară fără mare. În toate lucrurile noi pe care le facem există un grad de disconfort. Folosim mașina de cusut pentru prima dată, ața fuge, acul sare, cusătura este strâmbă. Plantăm flori și dintr-un pumn de semințe răsar 3 plante subțiri și care nu fac boboci vreodată. Vopsim camera copiilor și în loc de Albă-ca-Zăpada, ne iese pe perete Cocoșatul de la Notre-Dame. Este natural să fim stângaci, să avem emoții și să nu ne iasă lucrurile perfecte din prima. Dar ce ne face să mergem mai departe, să devenim mai buni este independența, încrederea în sine pe care ni le dă momentul în care stăpânim o nouă activitate, un nou mediu. Noi, ca oameni, suntem exploratori neînfricați, curioși, puternici și nu este o activitate pe lumea aceasta pe care nu o putem face. Aveți curaj să încercați fiecare nou hobby, să cultivați fiecare nouă plantă, să învățați fiecare nou lucru, fiindcă o puteți face, iar curând ne veți scrie despre succesele voastre. Vă doresc ape cristaline și spirit de exploratori în această lună!
Cătălina Vieru

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply