Alena ne-a oferit multă dragoste

0

Virginia Hrehoreșen, com. Vidra, jud. Vrancea
Stimați prieteni,
Suntem o familie cu patru membri, părinți și doi băieți. Tuturor ne plac florile, animalele și drumețiile. Am locuit la Brăila la bloc, dar am crescut și pisici și câini de rasă.
Vă povestesc despre un câine ciobănesc german, pe nume Alena. Băiatul cel mare era student la medicină, se căsătorise și își luase acest câine în vârstă de 6 luni. Soția lui rămâne însărcinată și atunci decide să ne-o aducă nouă. Noi avuseserăem un câine lup – mascul – și aveam experiența creșterii lui. Alena era fetiță, dar tot timpul era tristă și un pic cam speriată. Am aflat că băiatul meu era al treilea stăpân, iar ultimul ei stăpân avea copii care au chinuit-o. Era docilă. Noi am iubit-o, am îngrijit-o de câte ori venea la noi și s-a atașat de noi. După plecarea băiatului a tânjit foarte mult după el. În camera lui lăsase pe pat un pulover. Se ducea lângă pat, mirosea puloverul, punea capul pe el și era foarte tristă. Soțul meu o scotea la plimbare dimineața de la 5.30-7.30 aproape 6 km dus și 6 km întors, plus seara se plimbau pe bulevard. Și-a revenit, pentru că a fost înconjurată de toți ai casei cu multă dragoste. Seara ieșea cu ea la plimbare, chiar de două ori, băiatul meu cel mic.
A devenit un animal frumos, inteligent, ascultător, atașat și ne răsplătea și ea cu multă dragoste. Nu suporta să se ridice glasul într-o conversație sau să gesticulezi, imediat reacționa. Băiatul cel mare a venit înainte de Crăciun acasă și a locuit vreo două zile la soacra lui și a luat-o și pe Alena. Acolo nu a fost bine primită, chiar bruscată, certată, cu toate că era un animal curat și cuminte. Au fost dați afară și au venit la mine. După câteva zile, pe 24 decembrie, petrecerea s-a făcut la noi acasă. Alena stătea în casă în holul de la intrare. Au venit cu toții, Alena a fost foarte cuminte cu o excepție. A mirosit pe toată lumea, dar, fără să mârâie sau să scoată vreun zgomot, a mușcat-o de mână pe soacră și apoi s-a dus și s-a așezat la locul ei. Victima a tot certat-o și tot dădea din mână. Atunci Alena a venit în ușa sufrageriei, a început să mârâie și s-a lipit de mine, ca și cum ar fi vrut să mă ocrotească.
Au trecut 2-3 ani și ne-am văzut în Vrancea la curte. A fost raiul pentru ea. Și aici făcea plimbări lungi prin pădure cu soțul sau la apa Putnei. Îi plăcea foarte mult apa, la Brăila mergeam la Dunăre și-i plăcea să aruncăm bețe în apă ca să le aducă. Aici s-a împerecheat cu un maidanez care a sărit noaptea gardul. A născut 3 pui frumoși, dolofani și semănau perfect cu ea. Când s-au făcut mari, i-am dat imediat. După un an a avut o gestație falsă și a făcut complicații. I-am făcut tratament, prima injecție a fost făcută de medicul veterinar. Avea dureri și după injecție, se simțea mai bine, era mai veselă. Celelalte 6 injecții i le-am făcut eu. Când mă vedea cu seringa în mână și o strigam, venea, se așeza și după ce îi făceam injecția o mângâiam și o alintam, iar ea îmi lingea mâna, parcă îmi mulțumea. Spre regretul nostru, am pierdut-o și am îngropat-o în grădina casei. Am iubit-o mult! Aveți grijă de animalele voastre și iubiți-le.
Foto: Virginia Hrehoreșen

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply