Izbucul Carașului (II)

0

@ Maria Radu, loc. Reşița, jud. Caraş-Severin
Dragi prieteni,
Vă scriu despre partea a doua a excursiei organizate de 1 Iunie într-un loc unic în România, la Izbucul Caraşului, cu elevii de la Casa Gotha, din centrul „Copiii lui Iisus” al asociației caritabile „Sfinții Cosma și Damian”.
Partea I a articolului o găsiți aici.
Drumeția se face în 45 de minute; trecem pe covoare de frunze, peste copaci doborâți de furtună sau de anii lor. Aici totul este neatins de om. Doar un zgomot adânc tulbură liniştea pădurii. Cu cât ne apropiem de izvor cu atât intensitatea zgomotului creşte până devine tunător. Am ajuns la Izbucul Caraşului, un loc unic în România, deosebit de spectaculos prin debitul său. La noi în Banat, localnicii numesc „izbuc” un  izvor din care apa iese la lumină de sub stâncă. După ce iese cu putere prin stâncile de calcar, apa se scurge cu debit mare peste straturile de frunze căzute din fagi care au format mici baraje naturale cu bazine prin care râul coboară ca pe nişte trepte.
Lângă Izbuc suntem la 650 m altitudine în Munții Aninei, pe malul râului Caraş, într-un peisaj sălbatic şi pitoresc, dar şi bucurați de o apă curată ca lacrima ieşită din munte. Trunchiurile înalte ale copacilor lasă cu greu lumina să pătrundă. Este răcoare la izvor, un loc de unde nu te-ai mai da plecat. Un tunet venit parcă din apropiere mă determină să-mi adun excursioniştii pentru drumul de întoarcere, parcă mai scurt acum. Ajungem repede la lacul Buhui, ne relaxăm şi ne bucurăm de această zi. Facem poze, admirăm frumusețea lacului.
Copiii nu sunt obosiți, un meci de fotbal amenajat în vecinătatea lacului îi antrenează pe elevii noştri, fete şi băieți plini de energia inepuizabilă a tinereții. Dar iată că vine şi surpriza dulce din partea Ocolului Silvic Anina, unde lucrează oameni cu suflet! Sucuri şi dulciuri sunt împărțite tinerilor musafiri. Este un gest care m-a emoționat sincer şi la care nu mă aşteptam.
Lăsăm în urmă lumea aceasta a apei cu rânduiala ei neschimbată de secole și arbori perfecți. Şi oamenii de aici au frumusețea lor interioară, integritatea naturii care îi face mai puternici şi mai generoşi.
De aici, râul Caraş curge spre câmpie, dar în drumul lui taie munții, formând un coridor carstic de o neasemuită frumusețe, ca o succesiune neîntreruptă de stânci abrupte, poieni, peşteri, doline şi cascade. Cheile spectaculoase au o frumusețe unică.
Scăpat din chinga munților şi dealurilor, râul îşi domoleşte cursul înainte de a trece în Serbia, unde se varsă în Dunăre în apropiere de satul Stara Palanka. Noi conducem până la îmbrățişarea cu Dunărea. Numai bine!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply