L-am adoptat pe Misha

0

Luiza Terecoasa, loc. Comarnic, jud. Prahova
Dragă Practic,

câine
Foto: arhiva personală
Îți scriu din nou, de data aceasta pentru a participa la concursul despre animăluțul de companie. Atât eu, cât şi familia mea iubim nespus necuvântătoarele, având multe în curte, dar vi-l prezint doar pe Misha, unul dintre câini.
Misha, este băiat, nu are nume feminin, ci nume de rus. Pe vremea când l-am adus acasă, mai exact acum 13 ani, se difuza la televizor o telenovelă rusească pe care mama o urmărea şi, plăcându-i un anumit personaj, a ales să îi dea numele lui.
L-am luat de la o familie bună, care ne-a spus că are de dat spre adopție un cățel de rasă cocker spaniel. M-am bucurat foarte tare, mai ales că o ştiam pe mama lui – o „cocker-iță” neagră tuci, splendidă. Cu toate că nu ştiam exact cum arată, m-am consultat cu mama şi a fost de acord să mă duc să îl iau. Ajunsă acolo, am observat că, de fapt, Misha era o corcitură, însă una foarte reuşită. Mă lătra cu patos, însă se şi speria de mine, dându-se în spate în timp ce voiam să mă apropii de el. Ce-i drept, am fost puțin dezamăgită de toate acestea, dar l-am luat acasă. Tot drumul, vreo 5 km, l-am cărat în brațe, deoarece se speria de oameni şi de maşini şi nu ştia încotro să se ducă chiar dacă era în lesă. Dar vă spun că am făcut activitate fizică, nu glumă, pentru că nu era uşurel deloc. Acasă, mama a fost foarte încântată de el, iar mie mi se luase o piatră de pe inimă că ea îl plăcea tare mult.
Cu timpul, am descoperit că îi plac foarte mult puişorii de păsări de curte şi se comportă cu ei ca o cloşcă, îi linge şi este nespus de iubitor. Cum mama pune găinile la clocit pentru a scoate pui, într-un an nu a ieşit de la o cloşcă decât un singur pui de curcă. Era foarte plăpând şi nu credeam că mai are vreo şansă de a trăi. L-am pus într-o cutie şi l-am lăsat acolo. Însă Misha s-a dus la el, l-a lins şi a încălzit puişorul, apoi ne-am trezit că acesta din urmă se plimbă după cățel ca după mama lui. Mare ne-a fost mirarea când am văzut această ispravă şi l-am felicitat pe Misha pentru că este un suflet atât de iubitor.
De-a lungul vieții sale, acest câine a trecut prin mai multe cumpene: prima a fost îmbolnăvirea de parvoviroză (boală gravă, chiar mortală, din care puțini câini scapă), însă el a avut noroc şi am trecut şi peste acest obstacol, mergând la medicul veterinar şi administrându-i tratament adecvat. Apoi, acum câțiva ani l-am castrat. Acum are 13 ani, este cuminte şi ascultător, nu îşi face niciodată nevoile în casă, ci zgârie la uşă şi noi îi dăm drumul afară. Îl tundem în fiecare an, vara.
Multă sănătate şi toate cele bune!

Comentarii Facebook

comentarii

Leave A Reply