Castiga un brad natural complet decorat! [inchis]

A fost odata o fetita care astepta ,in fiecare an ,sa vina Mos Craciun.Cu ochii pe geam,privea luna,locul de unde credea ea ca pleaca in lume mosul cu cadourile.An de an isi spunea ca o sa stea treaza pana la sosirea lui,dar somnul o cuprindea si abia dimineata cand isi gasea cadourile sub brad realiza ca iar nu l-a vazut .Si asta an de an.Dar cadourile nu lipseau niciodata!Anii au trecut,fetita s-a facut mare ,insa priveste si acum in noaptea de Craciun ,sus spre luna ,poate,poate il zareste pe Mos in sania lui !Dar nici acum nu poate sta treaza indeajuns de mult incat sa-l vada! Are el,mosul,un praf de stele pe care-l arunca din cer si cu care-i adoarme pe toti oamenii care ar vrea sa-i afle secretele.Caci ce-ar fi mosul fara putina magie?Ce-ar fi Craciunul fara PRAF DE STELE?

In acea dimineata, in aer plutea ceva magic.. Curioasa, Maria chiar deschise usor un ochi, cautand printre genele ei lungi o zana sau un spiridus, ceva… Trebuia sa fi fost ceva la mijloc, nu se compara nimic cu atmosfera din acea zi. Usa de la dormitor era intredeschisa si din bucatarie venea mirosul cel cald si bun de cafea. Maria stiu ca mama ei se trezise si ca nu mai era in pat. Nimic nu o putea opri pe mami dimineata de la acest tabiet si de la inca unul, pe care n-o sa-l pomenesc acum. Unii il numesc viciu. Era inca mai mult intuneric afara si prin camera nu distinse nimic potrivit care sa semene cu o zana. Atunci cine a imprastiat magie? Deschise usor si celalalt ochi. Dupa perdeaua de gene lungi, Teddy, ursuletul favorit, zambea sugubat. Parca si el era implicat, avea o scanteie stralucitoare in ochisori. Desi toti prietenii ei ii spusesera acelasi lucru ca si parintii, ca Teddy e doar o jucarie frumoasa si veche de plus, Maria se incapatana sa stie ea mai bine adevarul. De fiecare data cand cineva ii repeta ca Teddy nu are viata, ea aproba cuminte, dand din cap si zambind usor complice: “inca unul pacalit, secretul tau, Teddy, e in siguranta cu mine”! Se ridica usor din pat si atunci vazu ca fulgi mari cadeau incet si acoperisera tot peisajul din fereastra cu alb, mult alb, curat si frumos alb, ca intr-o poveste. Fulgii nu se aud. Fulgii de multe ori, cum era si in dimineata aceea, nu se vad. Ei nu au miros si abia daca rezista o secunda cand ii prinzi in palma. Dar fulgii se simt. Maria simti o bucurie in suflet cum nu mai simtise demult. Ceva magic ii strabatu fiinta si atunci se simti pentru prima data ca un ingeras. Il lua pe Teddy la piept si isi lipi nasucul de geamul rece. Miroase a rece, simti ea. Imediat aburi calzi ii inconjurara nasucul, slabindu-i vederea. Schimba geamul. Aceeasi poveste. Hai in sufragerie. Uau! In mijloc, maiestuos si plin de lumini colorate sta Bradul. Stiu! Stiu! Misterul a fost dezlegat! Stiu de unde magia de dimineata, de unde praful de nori din camera si de unde fulgii grasi de pe geam! A venit Mos Craciun. Dovada este chiar sub brad. Rezista primului impuls de a se napusti in hartia frumos colorata de cadouri. Nu dorea sa o ciufuleasca singura, desi era tare curioasa ce s-a mai gandit mosul ca-i trebuie. Dorea sa imparta. Dorea sa simta cu cei dragi. Fuga repede la bucatarie, desculta, cu ochii mari ca doua stele: mamiii, tatiii, a venit Mosul!!! Maria ciufuli hartiile si raspandi cutiile: haideti repede, veniti, tati, cred ca ai o minge de fotbal sub brad, sa nu ne darami bradul cu ea, mami, tu cred ca ai primit o masina magica cu care faci poti sa faci cafea! Curios, dar Maria nu mai putu sa desfaca ceea ce dorea mai mult sa cunoasca: cadoul ei. Era plina in suflet si ar fi vrut ca timpul sa se opreasca. Strangea cutia la piept cu fericire si se gandea ca asta e cea mai frumoasa poveste de Craciun traita vreodata de o printesa..