Castiga un brad natural complet decorat! [inchis]

Eu şi fulgul de nea în staţia de tramvai Un fulg cade pe obrazul meu şi un zâmbet răsare pe faţa ingheţată se transformă intr-un strop pe apă şi se prelinge încet de pe frunte pană la colţul buzei..e sărat şi rece şi totdeauna îmi aduce aminte de copilărie....de povestea fulgului de nea. De curând, am auzit că apa ar avea memorie şi îl întreb pe fulgul de nea care e istoria lui...din ce ocean s-a evaporat cum a juns să îmi aducă mie un zâmbet şi un strop de apă sărată. Mă gândesc cu tristeţe la miile de oameni care trăiesc în deşert şi pentru care apa este atât de preţioasă şi eu care uit mereu robinetul deschis cand spăl vasele sau fac baie, irosesc minunea vieţii şi totuşi nimic nu se pierde totul se transformă, aşa m-a învăţat profesoara mea de chimie, iar cea de biologie mi-a creeat senzaţia că sunt un corp lichid gată să se evaporeze când mi-a spus că corpul meu e format din aproape 80% apă. Suntem apă, înconjuraţi de ea, strânşi legaţi de acest miacol al vieţii, pe care din păcate nu ştim să îl respectăm la adevărata lui valoare. Mi-e sete fulg de nea şi îmi dau seama ca nu pot trăi fără apă, dar îmi este atât de greu să o preţuiesc. Îmi cer iertare de la tine fulg de nea că sunt aşa nesăbuită. Ce m+aş face eu fără tine. Off, ce s-ar face miile de copii care îl aşteaptă pe Moş Crăciun cu sania plină de cadouri. Mă gândesc cât de multe impurităţi conţii şi atunci mă simt responsabilă în calitatea mea de om de ocrotitor şi stăpân al naturii...am senzaţia că nu mă mai pot bucură şi o tristeţe mă cuprinde miracolul vieţii sau groapa de gunoi a omenirii esti tu fulgule de nea? Mă gândesc cu infrigurare la generaţiile viitoare, pe ce munţi de gunoaie vor fi obligaţi să trăiască...nu mai avem nimic sfânt...şi transformăm prietenul apă în duşman.Când fulgule de nea te superi vii şi strici toate digurile luând cu tine averile oamenilor şi liniştea colibelor, te răzbuni năprasnic pe ignoranţa noastră. O, tu, fulgule de nea, dacă ai şti că noi nici măcar nu ne dăm seama că ne sunem proprii criminali ne înfuriem şi blestemăm existenţa şi miracolul vieţii. Când in cantităţi mari ne acoperi ferestrele ne bucurăm tare că nu mai mergem la şcoală şi ne bulgărim şi facem oameni de zăpada, un derdeluş ca să vuiască dealul de bucuria copilăriei, săracii oamenii mari care rămân înzepeziţi cu maşinile, dar noi copiii, şi cei un pic mai mari, ne bucurăm cu nasurile îngheţate. Vezi tu fulgule de nea cât de diferiţi suntem, cum poţi tu oare să ne împaci pe toţi? Ooo, fără să vreau îmi aduc aminte de mirosul ploii şi de cântecul ei îngânat cu al meu, de vară şi de marea cea mare şi albastră ca cerul şi de bucuriile verii nu doar ale iernii şi îti mulţumesc pentru ele.. În depărtare, fulg de nea se aude un cântec tot din copilărie „Barca pe valuri”, da pluteşte uşor, da, cu siguranţă, cred că îmi este dor de un marinar de dincolo de ocean şi doar tu fulg de nea te poti face pod pentru el. Ooo, îmi este frig la picioare mi-au inghetat, te-ai topit fulgule de nea şi mi-ai udat şosetele să vezi ce bucurie voi avea cu mama şi cu gripa ce parcă o simt din umbră şi atunci mă gândesc la cana cu ceai în care eşti tu fulgule de nea în amestec delicios cu lămâie şi tei. Ai creat fulgule de nea un bulgăre şi m-ai lovit, ooo, dragul meu, aştept recompensa băii fiebinţi de acasă. Fără să vrei ai devenit prietenul meu, te-am înghiţit şi acum eşti parte din corpul meu, apoi vei ajunge in ocean şi de acolo la anul cănd va fi frig vei îngeţa şi imi vei aduce din nou aminte de copilărie. Dragă fulgule de nea ştiu că tu eşti parte din apa vieţii cea menţionată în Biblie, cea din care dacă bei odată şi nu mai însetezi nicodată, mereu tânjesc după apa aceasta şi aş vrea tare mult să o pot păstrez fără impurităţi să o pot da în dar copiilor şi nepoţilor mei aşa cum am primit-o de la părinţii mei. Aş vrea ca tu fulgule de nea să înţelegi neputinţele omenirii, incapacitatea lor de a pătrunde misterul vieţii şi al morţii şi al tău ca parte componentă a existenţei lor pe această lume. Treci prin atâtea corpuri şi aduci atâta bucurie...ai răbdare un pic şi ne vom lumina şi noi, te vom înţelege şi te vom respecta aşa cum meriţi, tu cel care eşti dătător de viaţă şi de bucurii....ooo, trebuie să fi fost tare bine înconjurată în burta mamei de stropul de nea care acum îmi aduce aminte de copilărie. Să închinăm un pahar de şampanie fulgule de nea...şi am să îţi soptesc dorinţa mea şi sunt convinsă că o vei îndeplini...să urcăm în tramvai...

pentru mine craciunul este unul sfant, deoarece atunci s-a nascut isus cel care este mantuitorul nu doar al meu dar si acelora care de pilda grecii cei care nu sunt poporul lui dumnezeu precum cei din Ierusalim, dar totusi el s-a indurat si de ei. Ceea ce este un dar nepretuit cel putin pentru noi.

A fost odata...Aceeasi poveste de C

Sarbatoarea magica a Craciunului Craciunul este sarbatoarea care m-a emotionat si fascinat in egala masura! Demult, demult, in Romania, intr-o zona de campie, traia o fetita cu ochi albastri si cosite blonde pe piept. Seara de Craciun. Afara vantul sufla cu putere. Zapada era troienita in jurul casei. Doar o luminita slaba si opaca lumina un geam, pierdut dupa nametii de zapada! Linistea era adesea intrerupta de un latrat sporadic de caine, trezit din somn, de cate un calator intarziat si grabit de pe ulita satului. In camera cea slab luminata, focul ardea in soba, imprastiind caldura si confort micutei familii stranse in jurul sobei. In mijlocul camerei trona o masa, iar langa masa, un micut brad impodobit cu mici smocuri de vata alba. Stralucirea bradului era data de mici bucatele de poleiala argintie, rasucite cu grija si multa dragoste de catre mama, pentru cei doi ingerasi ai ei: baiatul de 9 ani si fetita de 4 anitosi.Asa era impodobit bradul, cel mai frumos din lume pentru ochii celor doi copilasi! Si, niciodata, nu au mai vazut asa ceva cei doi copii: priveau si se minunau; se minunau si visau! Tata era plecat departe, sa castige o paine pentru scumpa si micuta lui familie. Mama depana frumoase povesti, la gura sobei, in ritmul armonios si calm al trosniturilor de lemne din soba. Erau povesti minunate, cu ingerasi si zane de zapada, cu multi copii cuminti si Sfinti ocrotitori. Mama ne povestea, dar gandul ei era departe, in noapte, spre sotul care nu sosise inca acasa. Noi, copiii, eram pe aripi de vis, intr-o lume tesuta cu drag si incantare de micul brad mirific. Bobel, catelu nostru mic cat un ghem de ata alba, se aude scheunand in noapte: semn ca cineva cunoscut a intrat in curte! Usa se deschise! Un suierat taios si rece de viscol rascolit patrunde in camera! In pragul casei apare tata, incarcat de promoroaca, cu fata rosie de schijuirea viscolului. Noi, copiii, ii sarim de gat! Tata ne imbraciseaja cu mult dor si dragoste! Din geanta jerpelita de serviciu, scoate o punga de bomboane invelite in poleiala argintie, o paine alba rotunda (jimbla) si un aragaz-jucarie din tabla, pe care mi l-a daruit cu emotie si multa caldura in ochii umezi. Eu l-am primit cu bucurie si l-am strans la piept cu multa dragoste! Niciodata nu mai avusesem asa o jucarioara frumoasa: nu putea sa-mi desprind ochii de la ea. Mama ia punga de bomboane si ni le imparte frateste. Erau atat de frumoase incat nici nu putea sa le mancam! Tot universul era prezent acolo, in acea micuta camera incalzita la focul ce inca palpaia in soba incinsa! Nu ne mai dorea nimic: ingerasii ne daruisera totul: dragostea mamei si a tatalui, mirajul unui brad impodobit cu drag si caldura in suflet, daruri de la Mos Craciun! Cine poate egala atata dragoste, astazi, cand in jurul nostru totu-i stralucitor, dar lipseste lumina si caldura sufleteasca?!!! Craciunul are in acest an alta semnificatie pentru fetita cea balaie cu ochi albastrii, vii! Eroii povestirii sunt deja ingerasi (acolo sus, in cerul instelat!), iar fetita a devenit acum mama, urmand la randul ei sa depane povestea mai departe pentru fiul ei, Adrian! Ea, pastreaza inca in suflet, neatins de lipsurile societatii, harul divin al Sarbatorii Sfinte a Craciunului. Mos Craciun va fi prezent in seara mirifica, in jurul bradului frumos impodobit. Adrian va gasi acolo multe daruri, asezate sub brad, cu multa dragoste si caldura! Da, povestea merge mai departe! Craciun fericit! La multi ani! JANA PEICA

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o fetita care credea cu ardoare in Mos Craciun si in existenta lui, indiferent de ce ar fi zis altii. Cu timpul fetita a crescut, a devenit femeie si s-a casatorit cu printul visurilor ei. Au facut o nunta mare si frumoasa unde toti invitatii s-au distrat de cu seara pana in zori. Zilele treceau si se apropia Craciunul, sarbatoarea preferata a ei. Dimineata de Craciun sosise in zvon de colindatori care cantau la ferestre, cat puteau de tare, bucuria nasterii Domnului. Toti ai casei ascultau cuprinsi de o tainica emotie povestea minunatei nasteri in timp ce intrega casa parea invaluita intr-o sfanta liniste. De teama sa nu fie prinsa ca ii scrie lui Mos Craciun, femeia cu suflet de fetita, se ascunse intr-un coltisor al dormitorului asteptand in tacere. Ea ii ceru acestuia un singur lucru sa-i aduca in dar–o fetita frumoasa si sanatoasa care sa le lumineze casa. Peste 3 luni afla ca este insarcinata. La auzirea acestor vesti toata lumea era fericita. Se gandi ea, hm…chiar exista Mos Craciun! Peste alte 9 luni, pe 01 martie 2009, aduse pe lume o fetita cu pielea ca laptele, cu parul balai si cu ochii ca cerul pe care o numi Irina Nicoleta. La vederea ei lacrimile nu incetau sa-i curga.Emotiile erau prea mari,iar fericirea care o cuprinsese pe tanara mamica era de nedescris. Taticul ei ramasese mut de emotie la vederea printesei lui mult asteptate. Zilele trecura si veni din nou Craciunul. Fetita crestea si pe zi ce trece se facea si mai frumoasa. Imi dorisem atat de mult o fetita incat nu concepeam ca as putea avea altceva. Pentru prima data in acel an se umplu casa de lumina in Ajunul Craciunului. Asta pentru ca fiinta cea mai mica din punctul de vedere al dimensiunilor, cea mai plapanda este si cea mai mai importanta intr-o familie. Un copil este mai important decat Mos Craciun. Nu cumva copiii l-au creat pe mosul incarcat de daruri? Copiii spun adevarul, iar daca ei spun ca exista Mos Craciun, acesta trebuie sa existe. Era primul Craciun petrecut cu printesa noastra dulce. De mult nu mai experimentasem acele emotii din preajma sarbatorilor de iarna. Zambetul ei sincer si ochii mari albastri, patrunzatori, ma faceau sa am putere sa trec peste orice problema. Devenise centrul universului nostru, iar noi toti ne roteam in jurul ei. Vroiam sa-i daruim totul si intr-un timp cat mai scurt. Desi nu intelegea prea multe ne zambea din cand in cand in semn aprobator. Pentru noi Craciunul a devenit, odata cu venirea fetitei noastre pe lume, timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri, care sclipesc in mii si mii de culori, al clipelor de veselie impartite cu cei dragi in jurul bradului. Un copil poate sa aduca fericire, si schimbare in sufletul unui om ranit. Noi va dorim tuturor sa aveti in preajma un copil in timpul Sarbatorilor ca sa intelegeti schimbarea care se produce in momentul aparitiei in casa a unui ingeras. Craciun fericit!